pontonier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTONIÉR, pontonieri, s. m. 1. Militar aparținând unor trupe de geniu specializate în construcția de pontoane și de alte lucrări necesare trecerii (unei armate) peste o apă.
2. (Rar) Persoană care face serviciul la un ponton. [
Pr.:
-ni-er] – Din
fr. pontonnier.pontonier (Dicționar de neologisme, 1986)PONTONIÉR s.m. 1. Militar care lucrează la construirea pontoanelor pentru o armată.
2. Funcționar care face serviciul la ponton. [Pron.
-ni-er. / < fr.
pontonnier].
pontonier (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTONIÉR s. m. 1. militar care lucrează la construirea pontoanelor pentru o armată. 2. marinar care ajută la manevra de plecare și de sosire a navelor la ponton. (< fr.
pontonnier)
pontonier (Dicționaru limbii românești, 1939)*pontoniér m. (fr.
pontonnier). Soldat din geniŭ care îngrijește de pontoane și de facerea podurilor pe apă (dubăsar, șăĭcar). Mic funcționar care face serviciŭ la ponton cînd pleacă orĭ sosesc vapoarele.
pontonier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pontoniér (-ni-er) s. m.,
pl. pontoniéripontonier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pontonier m. soldat de geniu însărcinat cu facerea podurilor.