pontil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTÍL, pontile, s. n. (
Mar.) Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. –
Cf. fr. épontille.pontil (Dicționar de neologisme, 1986)PONTÍL s.m. Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. [După fr.
épontille].
pontil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTÍL s. m. pilon vertical de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. (după fr.
épontille)
pontil (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PONTÍL s. n. Piesă de rezistență în construcțiile navale, amplasată între punte și structurile inferioare ale navei până la suprafața de reacțiune a apei. La navele metalice,
p. este de obicei o coloană cu secțiune tubulară.