poncif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din
fr. poncif.poncif (Dicționar de neologisme, 1986)PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie.
2. (
Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr.
poncif].
poncif (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr.
poncif)
poncif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poncíf s. n., pl.
poncífuri / poncífe