ponce - explicat in DEX

ponce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÓNCE adj. invar. (În sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară; spumă de mare; bucată din această rocă, întrebuințată ca material abraziv la curățatul petelor de pe mâini, la înlăturarea pielii îngroșate etc. [Pr. și: pons] – Din fr. [pierre] ponce.

ponce (Dicționar de neologisme, 1986)
PÓNCE adj. invar. Piatră ponce = rocă eruptivă, spongioasă și foarte ușoară; bucată dintr-o astfel de rocă, folosită mai ales la șlefuitul lemnului și al altor materiale. [Pron. pon-ce. / < fr. (pierre) ponce].

ponce (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PÓNCE adj. inv. piatră ~ = rocă vulcanică sticloasă, spongioasă și foarte ușoară, la șlefuirea metalelor etc. (< fr. /pierre/ ponce)

ponce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ponce (piatră ~) (fr.) [pron. pons] adj. f., pl. ponce

ponce (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pónce f. saŭ adj. f. (fr. ponce, d. lat. pumex, púmicis). Min. Peatră ponce, pumice.

ponce (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PONCE [pónse], oraș în partea de S a ins. Puerto Rico, la 225 km SV de San Juan; 155 mii loc. (2000). Port. Aeroport. Ind. de prelucr. și chimizare a petrolului, electrotehnică, a cimentului, hârtiei, încălțămintei, de prelucr. a tutunului și lemnului, textilă și alim. (rom, zahăr). Export de zahăr. Universitate (1948). Fundat de spanioli în 1670 sau 1680, cu numele Nuestra Señora de Guadalupe de Ponce, ridicat la rang de oraș în 1692, apoi de villa în 1848 și din nou de oraș în 1877.