pondera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONDERÁ, ponderez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni. ♦
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din
fr. pondérer, lat. ponderare.pondera (Dicționar de neologisme, 1986)PONDERÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A echilibra, a stabili un echilibru. [< fr.
pondérer].
pondera (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONDERÁ vb. I. tr. a echilibra, a cumpăni. II. tr., refl. a (se) stăpâni, a (se) tempera. (< fr.
pondérer, lat.
ponderare)
pondera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ponderá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pondereáză