plictiseală - explicat in DEX

plictiseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLICTISEÁLĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare. – Plictisi + suf. -eală.

plictiseală (Dicționaru limbii românești, 1939)
plictiseálă f., pl. elĭ (d. plictisesc). Urît, neplăcere cauzată de neocupațiune, de ocupațiune urîtă saŭ de vorbă nesărată.

plictiseală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plictiseálă s. f., g.-d. art. plictisélii; pl. plictiséli

plictiseală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plictiseală f. urît, întristare cauzată de neocupațiune, gol sufletesc. [Gr. mod.].