pleașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEÁȘCĂ s. f. 1. Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊
Loc. adv. De (sau
pe) pleașcă = de pomană, fără bani.
2. (
Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din
bg.,
scr. pljačka.