pleasnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEÁSNĂ, plesne, s. f. 1. (
Pop.) Șfichi;
p. ext. bici. ◊
Expr. A aduce (pe cineva)
în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici.
2. (
Reg.) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit.
3. (
Pop.) Iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copiii mici). –
V. plesni.