pleș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEȘ, PLEÁȘĂ, pleși, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (
Înv. și
reg.) Chel, pleșuv.
2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol.
3. S. f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din
sl. plĕši.