pleată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEÁTĂ, plete, s. f. 1. (Mai ales la
pl.) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi);
p. ext. păr (nearanjat, necoafat).
2. (
Reg.) Mănunchi de fuior. – Din
sl. pletŭ.