pleavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEÁVĂ s. f. I. 1. Rămășițe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦
Fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanță; lucru de nimic.
2. Fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societății.
II. (
Iht.) Plevușcă. – Din
sl. plĕva.