petrecăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) căruia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. –
Petrece +
suf. -ăreț.