petrecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. (
Înv. și
reg.) Petrecăreț.
2. (
Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor.
3. (
Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. –
Petrece +
suf. -ător.