petrecăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) căruia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. –
Petrece +
suf. -ăreț.petrecăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petrecăréț (pe-tre-) adj. m.,
s. m.,
pl. petrecăréți; adj. f.,
s. f. petrecăreáță, pl. petrecăréțe