petrece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETRÉCE, petréc, vb. III.
I. 1. Tranz. și
intranz. A-și duce viața sau a-și ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ◊
Expr. (
Tranz.)
A(-și) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (
Pop.)
A(-și) petrece (ceva) prin (ori
în) minte (sau
în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti. (
Intranz.; rar)
A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat.
A petrece ca câinele în car = a trăi rău. ♦
Refl. (
Pop.; despre unități de timp, viață etc.) A se scurge, a se desfășura, a trece.
2. Intranz. A-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfăta; a chefui. ♦
Tranz. (Rar) A distra, a amuza.
3. Refl. unipers. (Despre evenimente, întâmplări, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumită desfășurare, o anumită evoluție, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfășura.
4. Refl. (
Înv. și
pop.) A se sfârși, a se termina; a se epuiza; a dispărea. ♦
Refl. pas. (
Reg.; despre mâncăruri, băuturi etc.) A se consuma.
5. Tranz. (
Reg.) A vinde, a desface mărfuri, produse etc.
II. Tranz. 1. A însoți, a conduce pe cineva la plecare o bucată de drum;
p. ext. a însoți, a întovărăși pe cineva pe un drum, într-o călătorie, într-o acțiune. ◊
Expr. A petrece (pe cineva sau ceva)
cu ochii (sau, rar,
cu ochiul, din ochi) sau
cu privirea (ori
cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. ♦
Spec. (
Pop.) A însoți, a conduce la groapă un mort.
2. (
Pop.) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (
Reg.) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicație, notițe etc.
3. (
Înv. și
reg.) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. ◊
Expr. A petrece (ceva)
din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare.
A-și petrece ochii la... = a-și plimba privirea asupra unor lucruri sau ființe, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (
Refl.)
A se petrece din lumea noastră (sau
din această lume) = a muri.
4. A trece sau a face să treacă prin..., printre..., pe după..., peste..., pe sub... ♦ (
Înv. și
reg.) A străpunge, a găuri. ♦ (
Înv. și
reg.) A înfige. ♦ (
Înv. și
reg.) A cerne; a strecura. ♦
Tranz. și
refl. A (se) suprapune marginile unei îmbrăcăminți pentru a (se) încheia;
p. ext. a (se) încheia prin suprapunerea celor două margini ale materialului. –
Lat. *petraicere.petrece (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)petréce (petréc, cút), vb. –
1. A trece, a străbate. –
2. A introduce, a face să treacă, a pătrunde. –
3. A conduce, a însoți. –
4. A vinde, a desface o marfă. –
5. A-și duce viața, a trăi, a-și umple timpul. –
6. A se menține, a se dăinui. –
7. A se distra, a se desfăta. –
8. (
Refl.,
înv.) A se sfîrși, a muri. –
9. (
Refl.) A se întîmpla, a avea loc. –
Mr.,
megl. pitrec. Lat. pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea primului
r. –
Der. petrec, s. n. (joc de copii, în care un grup încearcă să pătrundă într-un loc apărat de grupul advers), deverbal;
petrecanie, s. f. (petrecere, sărbătorire; chef, ospăț; moarte);
petrecător, s. m. (însoțitor, escortă),
înv.;
petrecare, s. f. (
înv., mod de trai, viață);
petrecătoare, s. f. (cheotoare).
petrece (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)petréce, petrec, vb. intranz. – A însoți alaiul funerar, a conduce un mort la groapă: „M-or plânge și m-or petrece„. – Lat. *pertraicere.
petrece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petréce (a ~) (pe-tre-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. petréc, 1
pl. petrécem; conj. prez. 3
să petreácă; part. petrecútpetrece (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)petrece v.
1. a face să treacă prin:
a petrece ața prin gaura acului; 2. a însoți:
îl petrecu cu mare cinste ISP.;
3. a întrebuința timpul, a ședea undeva:
petrece tot anul la țară; 4. a se distra, a se desfăta:
am petrecut de minune; 5. a se întâmpla:
știu tot ce s´a petrecut. [Lat. PER TRAJICERE].