perturbație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități.
2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊
Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [
Var.: (
înv.)
perturbațiúne s. f.] – Din
fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis.