perturbație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități.
2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊
Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [
Var.: (
înv.)
perturbațiúne s. f.] – Din
fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis.perturbație (Dicționar de neologisme, 1986)PERTURBÁȚIE s.f. Perturbare. ♦
Perturbații atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a timpului. [Gen.
-iei, var.
perturbațiune s.f. / cf. fr.
perturbation, lat.
perturbatio].
perturbație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERTURBÁȚIE s. f. perturbare. ♦ ĩi atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a vremii. (< fr.
perturbation, lat.
perturbatio)
perturbație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perturbáție (-ți-e) s. f.,
art. perturbáția (-ți-a), g.-d. art. perturbáției; pl. perturbáții, art. perturbáțiile (-ți-i-)