perturba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERTURBÁ, perturbez, vb. I.
Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație.
2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [
Prez. ind. și:
pertúrb] – Din
fr. perturber, lat. perturbare.perturba (Dicționar de neologisme, 1986)PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr.
perturber, it., lat.
perturbare].
perturba (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr.
perturber, lat.
perturbare)
perturba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!perturbá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pertúrbă