perturbare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERTURBÁRE, perturbări, s. f. 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen.
2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbație. –
V. perturba.perturbare (Dicționar de neologisme, 1986)PERTURBÁRE s.f. Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; perturbație, tulburare. [<
perturba].
perturbare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perturbáre s. f.,
g.-d. art. perturbắrii; pl. perturbắri