perturbator - explicat in DEX

perturbator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERTURBATÓR, -OÁRE, perturbatori, -oare, adj. Care perturbează; perturbativ. – Din fr. perturbateur.

perturbator (Dicționar de neologisme, 1986)
PERTURBATÓR, -OÁRE adj. Care produce perturbații; perturbativ. [Cf. it. perturbatore, fr. perturbateur].

perturbator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERTURBATÓR, -OÁRE adj. care produce perturbații; perturbativ. (< fr. perturbateur)

perturbator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*perturbatór, -oáre adj. (lat. perturbátor, -óris). Care perturbă, turburător, care cauzează dezordine: perturbatoriĭ ordiniĭ sociale.

perturbator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perturbatór adj. m., pl. perturbatóri; f. sg. și pl. perturbatoáre

perturbator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perturbator a. și m. care cauzează turburare, dezordine.