perfecționà - explicat in DEX

perfecționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERFECȚIONÁ, perfecționez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbunătăți calitativ, ♦ A face să acumuleze sau a acumula (prin studii sistematice) cunoștințe temeinice (și noi) într-un anumit domeniu. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. perfectionner.

perfecționa (Dicționar de neologisme, 1986)
PERFECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) face mai bun, mai util; a(-și) corecta greșelile, defectele. ♦ refl. A se specializa. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. perfectionner]

perfecționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERFECȚIONÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai bun, mai util; a(-și) corecta greșelile. II. refl. a-și desăvârși pregătirea profesională. (< fr. perfectionner)

perfecționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perfecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 perfecționeáză

perfecționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perfecționà v. a (se) face mai perfect.