pereu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERÉU, peree, s. n. Strat de piatră care căptușește un taluz, un șanț sau o suprafață înclinată de teren pentru a împiedica surparea pământului sau eroziunea lui de către ape. – Din
fr. perré.pereu (Dicționar de neologisme, 1986)PERÉU s.n. Strat de piatră care acoperă taluzurile sau căptușește șanțurile înclinate cu scopul de a le proteja împotriva eroziunilor sau de a împiedica surpările. [Pl.
-uri. / < fr.
perré].
pereu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERÉU s. n. îmbrăcăminte de piatră, de beton care căptușește un șanț înclinat pentru a împiedica eroziunea sau surparea. (< fr.
perré)
pereu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)peréu (peréuri), s. n. – Zid de susținere din piatră, fără ciment.
Fr. perré. –
Der. pereia, vb. (a întări cu ziduri).
pereŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*peréŭ n., pl.
eĭe și
eurĭ (fr.
perré, d.
pierre, peatră [!]). Zid fără ciment la marginea uneĭ șosele, unuĭ cheŭ [!] orĭ unuĭ șanț ca să nu se surpe.
pereu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peréu s. n.,
art. peréul; pl. peréuri