perfectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERFECTÁRE, perfectări, s. f. Acțiunea de
a perfecta și rezultatul ei. –
V. perfecta.perfectare (Dicționar de neologisme, 1986)PERFECTÁRE s.f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei; definitivare, încheiere. [<
perfecta].
perfectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perfectáre s. f.,
g.-d. art. perfectắrii; pl. perfectắri