perfectibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERFECTÍBIL, -Ă, perfectibili, -e, adj. Care poate fi desăvârșit, perfecționat. – Din
fr. perfectible.perfectibil (Dicționar de neologisme, 1986)PERFECTÍBIL, -Ă adj. Care se poate desăvârși, perfecționa. [Cf. fr.
perfectible].
perfectibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERFECTÍBIL, -Ă adj. care poate fi desăvârșit, perfecționat. (< fr.
perfectible)
perfectibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*perfectíbil, -ă adj. (d.
perfect). Care se poate perfecționa.
perfectibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perfectíbil adj. m.,
pl. perfectíbili; f. perfectíbilă, pl. perfectíbileperfectibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perfectibil a. ce poate fi perfecționat.