perfecționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERFECȚIONÁ, perfecționez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) îmbunătăți calitativ, ♦ A face să acumuleze sau a acumula (prin studii sistematice) cunoștințe temeinice (și noi) într-un anumit domeniu. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. perfectionner.perfecționa (Dicționar de neologisme, 1986)PERFECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) face mai bun, mai util; a(-și) corecta greșelile, defectele. ♦
refl. A se specializa. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
perfectionner]
perfecționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERFECȚIONÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai bun, mai util; a(-și) corecta greșelile. II. refl. a-și desăvârși pregătirea profesională. (< fr.
perfectionner)
perfecționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perfecționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
perfecționeázăperfecționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perfecționà v. a (se) face mai perfect.