pedantic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PEDÁNTIC, -Ă,pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic.
pedantic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pedántic (înv.) adj. m., pl. pedántici; f. pedántică, pl. pedántice
pedantic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PEDÁNTIC, -Ă,pedantici, -ce, adj. (înv.) Pedant (1). — Pedant + suf. -ic.