pedantesc - explicat in DEX

pedantesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEDANTÉSC, -Ă, pedantești, adj. (Înv.) Pedant (1) – Din fr. pédantesque, it. pedantesco.

pedantesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pedantésc, -éscă adj. (fr. pédantesque, d. it. pedantesco). De pedant: aer pedantesc, enumerațiune pedantescă. – Și pedántic adj. și adv. (formațiune rom. saŭ poate după germ. pedantisch).

pedantesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pedantésc (livr.) adj. m., f. pedantéscă; pl. m. și f. pedantéști

pedantesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pedantesc a. ce ține de pedant.

pedantesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEDANTÉSC, -Ă, pedantești, adj. (Livr.) Pedant (1) — Din fr. pédantesque, it. pedantesco.