pedea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pedeá (pedéle), s. f. – Lipie, turtă.
Tc. pide (Tiktin).
Sec. XIX,
înv.pedea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PEDEÁ, pedele, s. f. (
Reg.) Lipie. –
Tc. pide.pedea (Dicționaru limbii românești, 1939)pedeá f., pl.
ele (turc.
pidé. V.
pită).
Est. Lipie.