pedantism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEDANTÍSM s. n. Paradă de erudiție și de competență caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă și formală); exagerare în lucruri de mică importanță; pedanterie. – Din
fr. pédantisme.pedantism (Dicționar de neologisme, 1986)PEDANTÍSM s.n. 1. Paradă de erudiție; meticulozitate; pedanterie. ♦ Exprimare în termeni pretențioși, fără conținut.
2. Gravitate în chestiuni de mică importanță. [< fr.
pédantisme].
pedantism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEDANTÍSM s. n. pedanterie. (< fr.
pédantisme)
pedantism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pedantísm s. n.pedantism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pedantism n. ton, caracter, apucături de pedant.
pedantism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEDANTÍSM s. n. Paradă de erudiție și de competență caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă și formală); exagerare în lucruri de mică importanță; pedanterie. —Din
fr. pédantisme.