pedanterie - explicat in DEX

pedanterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEDANTERÍE, pedanterii, s. f. Pedantism. – Din fr. pédanterie.

pedanterie (Dicționar de neologisme, 1986)
PEDANTERÍE s.f. Pedantism. [Gen. -iei. / < fr. pédanterie].

pedanterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PEDANTERÍE s. f. 1. paradă de erudiție; meticulozitate exagerată; pedantism. ◊ exprimare în termeni pretențioși. 2. gravitate în chestiuni de mică importanță. (< fr. pédanterie)

pedanterie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pedanteríe f. (fr. pédanterie, it. pedanteria). Pedantizm [!], aeru saŭ caracteru pedantuluĭ, purtare de pedant. Treabă de pedant: ce´nseamnă pedanteria asta?

pedanterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pedanteríe s. f., art. pedantería, g.-d. art. pedanteríei; pl. pedanteríi, art. pedanteríile

pedanterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEDANTERÍE, pedanterii, s. f. Pedantism. — Din fr. pédanterie.