patrulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de
a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. –
V. patrula.patrulare (Dicționar de neologisme, 1986)PATRULÁRE s.f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; supraveghere, misiune de cercetare, de pază etc. îndeplinită prin deplasarea în teren sau pe apă. [<
patrula].
patrulare (Dicționaru limbii românești, 1939)*patruláre f., pl.
ărĭ. Arm. Acțiunea de a patrula:
soldațiĭ s´aŭ dus în patrulare.patrulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patruláre (pa-tru-) s. f.,
g.-d. art. patrulắrii; pl. patrulắripatrulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de
a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. —
V. patrula.