patrulateral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (
Înv.) În formă de patrulater. – Din
fr. quadrilatéral (după
patru).
patrulateral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patrulaterál (
înv.)
(pa-tru-) adj. m.,
pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterálepatrulateral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (
înv.) în formă de patrulater. — Din
fr. quadrilatéral (după
patru).