patrula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRULÁ, patrulez, vb. I.
Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din
patrulă. Cf. fr. patrouiller.patrula (Dicționar de neologisme, 1986)PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [<
patrulă, cf. fr.
patrouiller].
patrula (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr.
patrouiller)
patrula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patrulá (a ~) (pa-tru-) vb.,
ind. prez. 3
patruleázăpatrula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. — Din
patrulă. Cf. fr. p a tr o u i l l e r.