patrologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATROLOGÍE s. f. 1. Patristică (
1).
2. Colecție care cuprinde scrierile părinților Bisericii;
p. ext. parte din această colecție. – Din
fr. patrologie, germ. Patrologie.patrologie (Dicționar de neologisme, 1986)PATROLOGÍE s.f. 1. Patristică.
2. Colecție cuprinzând scrierile așa-numiților părinți ai bisericii; (
p. ext.) carte din această colecție. [Gen.
-iei. / < fr.
patrologie, lat.
patrologia, cf. lat.
pater – părinte, gr.
logos – știință].
patrologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATROLOGÍE s. f. 1. patristică. 2. colecție care cuprinde scrierile părinților bisericii; (p. ext.) carte din această colecție. (< fr.
patrologie, germ.
Patrologie)
patrologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PATROLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
gr. pater, patros „părinte” +
logos „studiu”)
s. f. Știința care studiază scrierile și doctrinele
Părinților Bisericii. Termenul a fost folosit prima dată ca titlu al operei teologului luteran Johannes Gerhard, publicată în 1653, titlu prin care era etichetată istoria literaturii teologico-bisericești până în Evul Mediu. Cel dintâi document care cuprinde elemente de
p. este „Istoria bisericească” a lui Eusebiu din Cezarea, iar prima lucrare de
p. propriu-zisă este „De viris illustribus” a lui Ieronim, care avea să fie urmată de alte trei lucrări cu același titlu semnate de Ghenadie din Marsilia, Isidor din Sevilla și Ildefonso de Toledo, iar după cinci sute de ani, încă două, una aparținând lui Sigebert de Gembloux și cealaltă semnată cu numele lui Henric din Gand. Începând din
sec. 16 apar numeroase colecții de texte patristice, cea mai de seamă fiind realizată de Jacques Paul Migne.
patrologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*patrologíe f. (vgr.
patér, patrós, tată, părinte, și
-logie. V.
patristică). Studiu despre Sfințiĭ Părințĭ aĭ Bisericiĭ. Carte despre eĭ saŭ colecțiunea scrierilor lor:
patrologia de Migne. V.
pateric.patrologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patrologíe (pa-tro-) s. f.,
art. patrología, g.-d. patrologíi, art. patrologíeipatrologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patrologie f. colecțiune de operele sfinților Părinți ai Bisericii.
patrologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATROLOGÍE s. f. 1. Patristică
(1). 2. Colecție care cuprinde scrierile Părinților Bisericii;
p. ext. carte din această colecție. — Din
fr. patrologie, germ. Patrologie.