patrona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRONÁ, patronez, vb. I.
Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva);
p. ext. a dirija, a conduce. – Din
patron1. Cf. fr. patronner.patrona (Dicționar de neologisme, 1986)PATRONÁ vb. I. tr. A ocroti, a sprijini, a susține. ♦ (
Depr.) A prezida, a trona. [< fr.
patronner].
patrona (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRONÁ vb. tr. 1. a ocroti, a proteja, a sprijini, a susține. ◊ (depr.) a prezida, a trona. 2. (mar.) a înfășura cu ață de velă ori cu merlin capătul unei parâme pentru a împiedica despletirea sau uzarea. (< fr.
patronner)
patrona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patroná (a ~) (pa-tro-) vb.,
ind. prez. 3
patroneázăpatronà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patronà v. a lua sub protecțiunea sa.
patrona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRONÁ, patronez,
vb. I.
Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva);p.
ext. a dirija, a conduce. — Din
patron2. Cf. fr. patronner.