patricid (Dicționarul explicativ al limbii române, 1975 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar)
1. S. n. Paricid (
1).
2. S. m. și
f. Paricid (
2). – Din
lat. patricida.patricid (Dicționar de neologisme, 1986)PATRICÍD s.m. și f. Cel care și-a ucis tatăl. V.
paricid. //
s.n. Paricid. [< lat.
patricida].
patricid (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRICÍD s. m. f. I. cel care și-a ucis tatăl. II. s. n. paricid. (< lat.
patricida)
patricid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patricíd1 (persoană) (rar)
(pa-tri-) s. m.,
pl. patricízipatricid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!patricíd2 (acțiune) (rar)
(pa-tri-) s. n.,
pl. patricíde