patrician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S. m. și
f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (
2);
p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (
1), privitor la patricieni, de patricieni;
p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse.
2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. patricien.patrician (Dicționar de neologisme, 1986)PATRICIÁN, -Ă s.m. și f. Membru al clasei dominante din vechea Romă, care deținea pământurile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, bucurându-se de toate privilegiile. ♦ Nobil, senior. //
adj. Care aparține patricienilor. ♦ De origine nobilă; rafinat. ♦ Mândru, îngâmfat. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. fr.
patricien].
patrician (Dicționar de neologisme, 1986)PATRICIÁN s.m. Cârnat din carne de vită. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni. / < fr.
patricien].
patrician (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRICIÁN, -Ă I.
s. m. f. 1. membru al aristocrației din Roma antică, deținând pământurile obștești și bucurându-se de toate privilegiile. 2. nobil, aristocrat. II. s. m. cârnat din carne de vită. III. adj. care aparține patricienilor (I). ◊ de origine nobilă; rafinat. (< fr.
patricien)
patrician (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)patricián (patriciéni), s. m. –
1. Aristocrat roman. –
2. Un fel de cîrnat.
Fr. patricien.patrician (Dicționaru limbii românești, 1939)*patricián, -ă adj., pl.
enĭ, ene (fr.
patricien, d. lat.
patricius, nobil,
pater, tată). La vechiĭ Romanĭ și Italienĭ, nobil, de nobil:
un consul patrician, o adunare patriciană. S. m. și f. Nobil:
patricieniĭ și plebeiĭ. S. m. Un fel de cîrnaț maĭ mare care se mănîncă fript.
patrician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patricián (pa-tri-ci-an) s. m.,
pl. patriciéni (-ci-eni)patrician (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patrician a. se zicea la Roma de ordinul cetățenilor cari ocupau primul rang în Stat. ║ m.
1. cel ce era de condițiune patriciană sau nobilă;
2. nobil, mai ales în Veneția. ║
fam. cârnat umplut, în formă de potcoavă.
patrician (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m.,
s. f. 1. S. m. și
f. (în Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2);
p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor
(1), privitor la patricieni, de patricieni;
p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse.
2. S. m. Cârnat preparat din came de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [
Pr.:
-ci-an] — Din
fr. patricien.