patrician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S. m. și
f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (
2);
p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (
1), privitor la patricieni, de patricieni;
p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse.
2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. patricien.