patriciat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRICIÁT s. n. Demnitatea, calitatea de patrician (
1). ♦ Instituția patricienilor; totalitatea patricienilor. [
Pr.:
-ci-at] – Din
fr. patriciat, lat. patriciatus.patriciat (Dicționar de neologisme, 1986)PATRICIÁT s.n. 1. Demnitate de patriciu sau de patrician în Roma antică.
2. Instituția patricienilor; totalitatea patricienilor. [Pron.
-ci-at. / < fr.
patriciat].
patriciat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRICIÁT s. n. 1. demnitatea de patriciu sau de patrician în Roma antică. 2. ordinul patricienilor (I, 1). 3. elită, aristocrație. (< fr.
patriciat, lat.
patriciatus)
patriciat (Dicționaru limbii românești, 1939)*patriciát n. (lat.
patriciatus). Calitatea de patrician. Nobilime, totalitatea patricienilor romanĭ:
patriciatu și plebea.patriciat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patriciát (pa-tri-ci-at) s. n.patriciat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRICIÁT s. n. Demnitatea, calitatea de patrician
(1). ♦ Instituția patricienilor; totalitatea patricienilor. [
Pr.:
-ci-at] — Din
fr. patriciat, lat. patriciatus.