patriarhat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRIARHÁT s. n. 1. Formă de organizare socială în care gradele de rudenie sunt socotite în linie masculină, iar bărbatul este considerat șef al familiei, cu rol predominant în viața comunității.
2. Demnitatea de patriarh (
1). ♦ Perioadă de preistorie a unui patriarh. [
Pr.:
-tri-ar-] – Din
fr. patriarcat (după
patriarh).
patriarhat (Dicționar de neologisme, 1986)PATRIARHÁT s.n. Formă de viață socială caracteristică societății gentilice, în care gradele de rudenie sunt socotite în linie paternă, iar bărbatul domină în mod nelimitat asupra femeii și copiilor. [Cf. germ.
Patriarchat, fr.
patriarcat < lat.
pater – tată, gr.
arche – conducere].
patriarhat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRIARHÁT s. n. 1. formă de organizare socială carac-teristică societății gentilice, în care filiația se stabilește patriliniar. 2. demnitatea de patriarh în biserica ortodoxă; perioada cât păstorește un patriarh. 3. teritoriu supus jurisdicției unui patriarh. (< fr.
patriarcat)
patriarhat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patriarhát (pa-tri-ar-) s. n.patriarhat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRIARHÁT s. n. 1. Formă de organizare socială în care gradele de rudenie sunt socotite în linie masculină, iar bărbatul este considerat șef al familiei, cu rol predominant în viața comunității.
2. Demnitatea de patriarh
(1). ♦ Perioadă de preistorie a unui patriarh. [
Pr.:
-tri-ar-] — Din
fr. patriarcat (după
patriarh).