patriarhie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații.
2. Biserica centrală a unei patriarhii (
1). [
Pr.:
-tri-ar-] – Din
sl. patrijarhija, ngr. patriarhía.patriarhie (Dicționaru limbii românești, 1939)patriarhíe f. (mgr.
patriarhia, vsl.
-arhiĭa). Autoritatea de patriarh biblic:
a trăi supt [!] patriarhie. Demnitatea de patriarh bisericesc. Timpu cît funcționează un patriarh:
în timpu patriarhiĭ luĭ. Sediu, cancelaria patriarhuluĭ:
mă duc la patriarhie. Teritoriu supus patriarhuluĭ:
patriarhia Antiohiiĭ. – Fals
patriarhat (fr.
patriarchat), ca și
primariat îld.
primărie, demnitate de primar.
patriarhie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patriarhíe (pa-tri-ar-) s. f.,
art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíilepatriarhie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patriarhie f.
1. demnitate de patriarh;
2. țară supusă jurisdicțiunii sale;
3. palatul unde rezidă patriarhul.
patriarhie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații.
2. Biserica centrală a unei patriarhii
(I). [
Pr.:
-tri-ar-] — Din
sl. patrijarhija, ngr. patriarhía.