particulariza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I.
Refl. și
tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (
I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din
fr. particulariser.particulariza (Dicționar de neologisme, 1986)PARTICULARIZÁ vb. I. tr. și refl. 1. A spune (ceva) cu amănunte.
2. A restrânge la un singur caz. [< fr.
particulariser, cf. lat.
particularis].
particulariza (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARTICULARIZÁ vb. tr., refl. 1. a spune (ceva) cu amănunte. 2. a restrânge la un singur caz, a individualiza. (< fr.
particulariser)
particulariza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)particularizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
particularizeázăparticulariza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I.
Refl. și
tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular
(I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. — Din
fr. particulariser.particularizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)particularizà v. a face particular.