particularist - explicat in DEX

particularist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului¹. 2. adj. Care ține de particularism¹, care este caracteristic particularismului¹. – Din fr. particulariste.

particularist (Dicționar de neologisme, 1986)
PARTICULARÍST, -Ă adj. Referitor la particularism¹, propriu particularismului. // s.m. și f. Partizan al particularismului¹. [< fr. particulariste].

particularist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARTICULARÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al particularismului. (< fr. particulariste)

particularist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*particularíst, -ă s. (d. particular). Adept al particularizmuluĭ [!]. Adj. Spirit particularist.

particularist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste

particularist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
particularist m. partizan al particularismului.

particularist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului¹. 2. Adj. Care ține de particularism¹, care este caracteristic particularismului¹. — Din fr. particulariste.