particularnic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PARTICULÁRNIC, -Ă,particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic.
particularnic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PARTICULÁRNIC, -Ă,particularnici, -ce,adj. (înv.) Particular. — Particular + suf. -nic.