particularitate - explicat in DEX

particularitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); trăsătură caracteristică, notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularité.

particularitate (Dicționar de neologisme, 1986)
PARTICULARITÁTE s.f. Caracterul, natura a ceea ce este particular. ♦ Caracteristică, specific. [Cf. fr. particularité].

particularitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARTICULARITÁTE s. f. caracter particular. ◊ caracteristică, specific. (< fr. particularité)

particularitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*particularitáte f. (lat. particuláritas, -átis). Calitate particulară: sticla are particularitatea de a fi transparentă.

particularitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
particularitáte s. f., g.-d. art. particularitắții; pl. particularitắți

particularitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
particularitate f. circumstanță particulară.

particularitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. — Din fr. particularite.