osteni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (
Înv. și
pop.)
1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi.
2. Refl.,
Intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦
Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva.
3. Refl.,
Intranz. A obosi umblând, mergând;
p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din
sl. ustanon, bg. ustan'a, rus. ustat'.