ostenicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTENICIÓS, -OÁSĂ, ostenicioși, -oase, adj. (
Înv. și
reg.) Obositor, istovitor; anevoios, dificil. –
Osteni +
suf. -cios.ostenicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osteniciós (
înv.,
pop.)
(-cios) adj. m.,
pl. ostenicióși; f. ostenicioásă, pl. ostenicioáseostenicios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostenicios a. care ostenește lesne:
ostenicioasă treabă CR.
ostenicĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)ostenicĭós, -oásă adj. Ostenitor, care cauzează osteneală:
muncă ostenicĭoasă.