ostensibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTENSÍBIL, -Ă, ostensibili, -e, adj. (Rar) Care se poate arăta sau vedea; vizibil;
p. ext. evident. – Din
fr. ostensible.ostensibil (Dicționar de neologisme, 1986)OSTENSÍBIL, -Ă adj. (
Franțuzism) Vizibil; (
p. ext.) evident. [< fr.
ostensible].
ostensibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTENSÍBIL, -Ă adj. vizibil; (p. ext.) evident. (< fr.
ostensible)
ostensibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*ostensíbil, -ă adj. (fr.
ostensible, cuv. de formațiune greșită în locu vechĭuluĭ
ostensif). Răŭ zis îld.
ostentativ.ostensibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostensíbil adj. m.,
pl. ostensíbili; f. ostensíbilă, pl. ostensíbileostensibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostensibil a.
1. ce se poate arăta;
2. ce oricine poate vedea, invederat.