ostenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTENÍT, -Ă, osteniți, -te, adj. (
Înv. și
pop.) Obosit, trudit, istovit, extenuat. ♦ Care denotă oboseală. –
V. osteni.ostenit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostenit a. care simte osteneală.