ornamentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORNAMENTÁȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din
fr. ornementation.ornamentație (Dicționar de neologisme, 1986)ORNAMENTÁȚIE s.f. Ornamentare; totalitatea ornamentelor cu care se împodobește ceva; tehnica ornamentării. [Gen.
-iei, var.
ornamentațiune s.f. / cf. fr.
ornamentation, rus.
ornamentațiia].
ornamentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORNAMENTÁȚIE s. f. 1. arta, tehnica ornamentării. 2. ansamblu ornamental. (< fr.
ornementation)
ornamentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ornamentáție (-ți-e) s. f.,
art. ornamentáția (-ți-a), g.-d. art. ornamentáției; pl. ornamentáții, art. ornamentáțiile (-ți-i-)